Avand zilele de nastere una dupa cealalta, ne sarbatoream intotdeauna impreuna...nu stiu daca in 27 de ani s-a intamplat o data sau de 2 ori sa nu nu fim impreuna de "zilele noastre". Bunica fiind prima, mergeam intotdeauna pe 6 iulie impreuna cu mama la tara, la bunica...cu un tort, fie el de blat, fie de inghetata....si ne sarbatoream...
Acum am ramas singura....dar sa stii bunica, aniversarile mele nu au mai fost si nici nu vor mai fi la fel....
Aceasta este ultima fotografie cu bunica, la Craciunul 2006, cu o luna jumate inainte de trecerea ei in nefiinta....n-a mai apucat sa il cunoasca pe Stefan, l-a vazut doar in poza de la ecografie...
Odihneste-te in pace, bunica Saveta!
Imi pare rau pentru pierderea ta. Ce coincidenta, tatal meu adoptiv, omul care mi-a schimbat viata, a trecut in alta lume tot in aceasta zi. Dumnezeu sa-i odihneasca!
RăspundețiȘtergereDumnezeu s-o odihneasca pe bunica ta ,eu inca ma mai bucur de a mea,are 86 de ani si ma rog sa-i dea Dumnezeu inca multe zile printre noi.
RăspundețiȘtergere